Curios de ce oameni boemi precum Jimi Hendrix sau Yves Saint Laurent s-au indragostit de Maroc
am ales aceasta calatorie care a avut si o parte de Portugalia. Partea mai putin boema e data de obligativitatea agentiilor locale de turism de a te duce neaparat in traseul tau la tot felul de fabricute locale, unde cativa oameni se fac ca lucreaza pentru a ti se prezenta procesul de productie, apoi esti dus intr-o zona cu produse locale (chipurile produse chiar acolo) unde ti se vand acele produse(promovate printr-un marketing foarte eficient) cu mult mai scump decat pe piata locala: fabrica de ulei de argan, produse olarit, mirodenii, produse pielarie, covoare etc.
Voi incerca sa ma refer la momentele care fac diferenta si care fac din Maroc o destinatie speciala. Primul oras a fost Marrakech, un oras parca desprins din 1001 de nopti cu o Medina(partea veche a orasului) foarte interesanta, partea noua a orasului unde se afla hotelul nostru, pastra traditia arhitecturala cu culoare caramizie si palmieri scunzi cu coroana foarte bogata. Dupa Marrakech drumul prin Muntii Atlas ne-a dus la urmatorul punct tare al calatoriei Ouarzazate, care datorita farmecului aparte a atras industria cinematografica, aici existand locuri amenajate si folosite ca decoruri pentru mari productii cinematografice precum Lawrence of Arabia sau Gladiator.
In urmatorul oras, Erfoud am avut si o experienta constand intr-un rasarit de soare trait intr-o margine de Sahara intr-o dimineata mult prea rece, transportati de dromaderi. Ultimul oras din aceasta zona arida este Fes care are o Medina impresionanta constand intr-un labirint de stradute extrem de inguste in care se practica un comert masiv si esti ametit de mirodeniile locale. Inainte de a parasi aceasta zona arida am vizitat un site roman Volubilis foarte bine conservat, unde se pastreaza inclusiv mozaicurile originale.
Dupa muntii Atlas zona mai verde care a urmat e reprezentata de Muntii Rif unde am trait si momentul cel mai special al intregii calatorii, in sfarsit am inteles de ce Jimi Hendrix a iubit aceasta tara : oraselul albastru Chefchaouen. Aici si hotelul a fost parca desprins din povesti ... nu te mai saturai sa te plimbi si sa faci poze ...sa servesti masa la terasele romantice ale zonei ... parca si comertul era altfel ... toti de ademenesc cu produsele lor iar daca le dai atentie imediat iti ofera si hasis (aici hasis-ul e tolerat...dar nu mai intru in detalii).
Ajungand in Rabat ne-am bucurat de ultimele senzatii marocane veritabile, servind un ceai de menta marocan pe o ulita traditionala cu vedere la ocean. Ultimul oras vizitat a fost Casablanca care este foarte european ... aici ne-am delectat cu o seara de jazz avand ca erou un pianist formidabil demn de un "Play it, Sam".